lust

ieri am vazut pentru a doua oara how to loose a guy in ten days. funny film. aproape de fiecare muiere care intra si iese din relatii. ajungi sa te gindesti “oare eu pe care am facut-o? dintre greseli…” sau macar la care m-am gindit sa o fac dar bunul simt m-a oprit.

adica ce e asa mare lucru sa lasi unui tip 15 mesaje intr-o zi? sau sa il suni intr-una pina raspunde dracului. de ce nu raspunde? sa stea naibii cu telefonul la indemina tot timpul ))))  si ce daca ii zici ca il iubesti dupa doua zile? (asta nu am facut-o si sincer m-am cam speriat cind mi-a zis “te iubesc” cineva tare drag mie, dupa numai vreo 2 saptamini de date-uit). sa vorbesc cu mamele soacre nu m-am dat niciodata in vint, dar sa stric boys’ night nu mi se pare asa mare lucru. adica ori vrea sa stau pe capu lui tot timpu ori sa se duca naibii. glumesc. am avut un prieten caruia i-am facut cadou o pisica. bine, eram impreuna de vreun an… am zis k e our love ) aveam 17 ani, am scuza. dupa ce ne-am despartit, dupa numai citeva saptamini, pisica a sarit de pe geam si a murit fotografii cu mine nu-mi amintesc sa fi plantat prin casa casa cuiva, dar imi amintesc ca am facut un calendar mare cu fotografia unei prietena pentru iubitul ei, pe care i l-a facut cadou de craciun. erau impreuna de vreo 6 luni. in februarie (deci dupa vreo luna jumate) relatia lor s-a terminat … de tot… adica cu tot cu certuri, impacari, “hai sa mai incercam o data”-uri.

La concerte cu iris si vama veche mi-am tirit toti iubitii sa cinte cu mine.. sau cel putin sa ma vada p mine cu zbier “nu ma uita”, o iubire alba fara de sfirsit, sau nu am chef azi. apropo de nu am chef azi… nu am inteles niciodata. adica inca, pina acum. il iubea ea prea putin ca a plecat cind el pur si simplu a vrut sa stea o zi doua singur, sau el era un idiot ca i-a zis asa “nu am chef azi, hai ca ne vedem joi”. mai ales ca ei locuiau impreuna. a fost el un fraier? sau ea o proasta orgolioasa care nu-si intelegea iubitul? sau poate nu se mai iubeau…

hm. as putea sa-mi duc periuta de dinti sa nu ma mai spal cu a lui.. si poate un prosopel pink ) si papucei de casa fluffy. si sa-mi las creme si rimel si oja si demachiant si chilotei si pijamaluta cu ursuleti (bleeeaaaxxxx) si tampoanele in baie.

cit e de usor sa te scapi si sa o dai intr-una cu fostul iubit mai ales daca nu s-a terminat de mult si cit de usor poate fi sa-l freci pe unu la cap cu fostele gagici daca ele mai sint in zona. imi amintesc cum s-a certat o prietena (ceva mai tinara) cu prietenul ei pentru ca vazuse intimplator o fotografie cu fosta lui gagica. desi ea era long time gone. e usor sa-ti pierzi cumpatul si sa fi o femeie enervanta daca e in tine sau daca pur si simplu nu esti descurajata sa o faci. uneori poate chiar esti, dar nu-ti dai seama. si pentru ca cel de linga tine ramine acolo din cine stie ce motive (te-o fi iubind sau ceva ) o ti intr-una cu absurditatile. plingi pur si simplu for no reason si treci de la o stare la alta. ii zici sa-si stinga trabucul (guily of that… mi se face rau de la miros), sa nu mai rigiie, sa nu mai injure, sa-ti pupe piciorutele, sa vina naibii odata acasa ca e tirziu. il suni din ora in ora si il intrebi unde si cu cine e. si de ce nu e cu tine. cine naiba sint aia. de ce iti pierzi vremea cu prostii aia cind ai putea sa stai cu mine. poti sa spui lucruri jenante in public. de fapt, cred k e chiar greu sa ajungi sa fi o gagica cool. la fel de greu cum poate fi sa fie un boyfriend cool pentru unu indragostit. care ajunge sa-si controleze consoarta. seen that many times. bine, ideea e, cred, sa poti sa vezi, obiectiv, in ce loc se afla relatia in care esti. sau in care te pregatesti sa intri. imi povestea un amic ca a iesit cu o gagica care il suna de 5 ori pe zi sa-l intrebe ce face si sa-i zica k ii e dor de el si ei se vedeau de numai citeva zile. ii trimitea mesaje.. prea dragute. oare cit de usor e sa cazi in prapastia aia a penibilului… si ce e atit de normal sa faci la un moment dat intr-o relatie poate fi la fel de anormal cind esti intr-alta. acu vreo 4 ani am cunoscut un baiat dragut. tocmai ma despartisem de un fost, dupa vreo 3 ani jumate. de cite ori ma suna fostul sa ma cheme inapoi, de atitea ori il sunam eu pe x sa-l intreb ce mai face si sa vorbesc bull shit. mi-a fost atunci imposibil sa inteleg de ce mi-a spus ca sa-l las citeva zile sa-si rezolve una alta. acum are sens )

am terminat, tot ieri, de veghe in lanul de secara. cam tirziu. adica am citit-o cam … virstnica probabil, dar a fost foarte misto. la modul in care se intimplau toate simteam tensiunea unei perversiuni waiting to happen. ma gindeam ca o sa-i faca el cine stie ce surorii lui. noroc ca a aparut fostul profesor care l-a mingiiat pe cap in timp ce dormea si a disparut si tensiunea. de multe ori am impresia ca ma expim cam ca baiatul de 17 ani ) nu am urit scoala dar mi-era mereu greu sa-i inteleg pe adulti. si pe oamenii din jur. cred ca tuturor ne-a fost cindva si poate inca ne e si acum. in generala, profa de biologie, care de altfel imi era draga, dar pe care mai tirziu am vazut-o ca fiind o femeie cam rea) i-a zis mamei mele ca sufar de teribilism, iar directorul, caruia ii facuse mama reduceri la computerele cumparate pentru scoala, s-a simtit obligat sa-i spuna ca il privesc cu superioritate si stau cu miinile in buzunar cind imi vorbeste. mai tirziu, in liceu, am avut iar probleme cu unu cu altu. gardianul (care acum poarta o geaca fosforescenta pe care scrie ”politia primariei”) m-a dus la diriginte pentru ca fumam, in clasa a 9a. profa de romana era total contrariata in privinta mea. pe de o parte nu ar fi vrut sa-mi fie mama “nu cred ca as putea sa ma inteleg cu tine. te imbraci prea modern”. replica la care colegele mele mereu pe tocuri sau talpa groasa, machiate strident, cu bluze decoltate si par vopsit si suvitat, cu jeansi dupa ultima moda si jackete cu paiete au privit-o mirate, la fel ca si mine care nu intelegeam de ce adidasi si blugi cu talie putin cam joasa si tricouri baietesti sint ”prea moderne”. pe de alta parte venea cu aprecieri de genul ”andreea sta in banca si nu spune nimic, dar cind vine cu o apreciere, are tot timpul ceva extraordinar de spus”. la fel de socata am ramas. citisem si eu fratii karamasov cam devreme… de fapt adevarul era ca eram o eleva buna, dar cam anti-sistem. vroiam si eu note mari, dar mi-era cam lene sa invat si aveam noroc cu memoria buna. fumam si fugram de la ore, dar la fix incit sa nu am probleme. luam meditatii intr-a 12a dar numai la romana si la franceza, nu la toate materiile ca altii. la franceza luam ca imi placea de profa care avea vreo 25 de ani, imi aducea reviste dragute si-mi povestea de iubitul ei pocait, mai in romana, mai in franceza. suficient sa ajung foarte buna de la aproape corigenta la inceputul liceului. nu am fost victima trendului de a fi popular, care nu e numai in filmele americane ci si in realitate. nu prea m-a interesat sa cunosc multa lume pentru ca ma enervau superficialii, gagicutele solarite. eu.. cu lumea mea m-am apucat de facut poze si citeam mult. m-am cam lasat, mai tirziu, in facultate. 3 ani aproape pierduti din punctul asta de vedere. adevarul e ca, din nu stiu ce motive, printr-a 12a nu mai puteam citi romane. o dadusem pe poezie, eseuri, psihanaliza si filosifie. dar cu cei 3 ani de pauza… s-au dus naibii toate, au ramas undeva pe fund, uitate… asta este